Manu

De un an de zile, azi e un an de zile, de cand in fiecare dimineata ma trezesc, gandind si simtind altfel.

Pierderea lui Manu, nu doar a lasat vidul si golul acela imens care urla in fiinta ta ci m-a trezit la realitate. Am inteles, ca se moare, si e pe bune. Ca maine pot fi eu, sau chiar azi, ca maine voi fi si eu.

Nu ma cert cu divinitatea, pentru plecarea lui. Dumnezeu nu sta. Nu se pironeste in timp, cum facem noi si nici nu se leaga de material cu toata fiinta lui. Dumnezeu dincolo de ce se vede pretuieste omul din tine, omul incatusat de viata de zi cu zi, de oamenii din zilele acelea, de momentele intense sau seci, de lipsuri sau belsug, dincolo de toate, tu existi.

Dar Manu, pentru mine a fost frate si prieten, suflet deschis si intelept, frumos si naiv, visator, ah, cat de visator. Manu traia cu pasiune fiecare moment. Se agita, se zvarcolea, ii pasa. Ii pasa de oricine. Cred ca Manu a avut mai multi prieteni, decat credea el ca are. Toata lumea se atasa de el. Era atat de drag.

Imi lipseste. Fapt ce ma impiedica sa dorm de mai bine de doua saptamani. Si nu e doar “Manu” ci moartea. O simt peste tot. Sunt atat de pamanteana incat moartea mi se pare un dusman crunt. Chiar daca dincolo..e de bine. Moartea ucide. Moartea rupe. Moartea sfarama. Moartea pustieste. Moartea fura. Momente, sentimente, suflete,prietenii, ziua de maine. Chiar si Isus plangea. Pentru ca moartea, mai mult de cat cel care in sfarsit a intrat in Viata, te afecteaza pe tine cel care ramai, obligandu-te sa-ti vezi de viata in continuare chiar daca peisajul s-a schimbat. Toti continua, asa cum stiu iar tu esti lipsit. Lipsit de ceea ce credeai ca e al tau.

Doar antrenat foarte bine sa nu fi egoist poti fi putin afectat de moarte. Oh! Dar cat de egoisti suntem! Avem atatea de putine aici, lucruri ma refer, iar prieteni…oau, ce cuvant. Putini…putini de tot…si cand ti-l ia, fara sa te astepti, cand auzi “Manu a murit”…..totul sta in loc, 3 zile timpul sta in loc…si apoi inca 3….si altele 3….si tot asa….

Si e noiembrie, si e 20 noiembrie 2009. La un an…Manu ai un an, decand intradevar traiesti. wow. Sa stii ca vin la tine! ……….si watch out…..vreau sa ascult….concerning hobbits cand ne vedem !!!!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s