Povestea portocalei

orangelilac

Undeva in insula Capri la o mica distanta de apa, dar suficienta de mare pentru ca un copac sa prinda radacini puternice se afla o frumoasa gradina de portocali.

Insula cunoscuta pentru alte atractii turistice si nu tocmai pentru agricultura s-a facut ca detine si o livada de fructe exotice.

Proprietarul, Don Pedro era un om foarte neobisnuit. Un singuratic si un ciudat prin natura lui. De la garderoba la tabieturi soca mai mereu. Chiar livada de portocali fu una din “nesabuitele extravagante” cum alegeau unii sa explice. Un om impotriva naturii, hotaraste sa puna portocali pe o insula seaca.

Poate ca povestioara s-ar catadicsi sa fie numita “Povestea lui Don Pedro”, dar n-as fi sigura ca intr’adevar tot ce stiu e adevarat, si cu certitudine povestea lui  Don Pedro nu se rezuma doar la portocali.

In fiecare primavara ii curata si toamna strangea roadele. Sute de cosuri cu portocale. Nu le videa. Erau ale lui, doar. Nici nu le prepara. Erau frumose asa intregi. Rareori mai manca cate una. Obisnuia sa faca o selectie, cu cele mai frumoase si vii portocale  – si le privea. Le privea indelung ca pe proprii lui copii.

Dar ca orice fruct si portocalele isi au vremea lor. Azi is bune, maine nu. Cosuri intregi cu portocale se fermentau sub ochii lui Don Pedro.Abia cand mustele incepeau sa atace sucul si acidul portocalelor, Don Pedro, incepea ritualul. Sapa gropi adanci de 1 m si le ingropa, intocmai ca pe ceva sau cineva. Partea curioasa era ca intotdeauna isi pastra o portocala din cele mai voluptoase langa patul lui. Se pastra in timp mai mult, cu toate ca dupa o anumita vreme incepea sa se zbarceasca, sa se stranga sa-si schimbe culoarea. Pana la urmatoarea recolta Don Pedro ramanea in fiecare zi cu portocala lui aproape pietrificata, schimonosita. Incercand sa-si amineteasca ceva….prin tot acest ritual. Un fel de pedeapsa, un fel neinteles de a tine minte ceva dureros, ceva din viata lui care i-a lasat rani prea adanci si prea de nespus, nici chiar siesi.

Durerea lui se sfarsea in kilograme de portocale acoperite de pamantul stancos si neprimitor.Schimonosita portocala ramanea cu un Don Pedro la fel de schimonosit pana la o noua recolta.

Cineva lansase odata ideea ca portocalii lui Don Pedro spun povestea unei prietenii, dar ce poveste sa fie aceasta, cu atata truda, munca si in final, un mare nimic?

…………………………………………………………………………………………………………

– in amintirea portocalei.

Advertisements

2 thoughts on “Povestea portocalei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s