ion ratiu nr.9 si miros de cafea…

Am trait magia in primul an de facultate. Magia primului an de facultate. Suna a un fel de titlu pretentios, in stilul lui Eliade, dar nu e. Sunt doar sentimentele mele agatate pe sfoara trecutului, lasate sa sufle vantul prin ele, si din cand in cand sa fosheasca in mine, si sa-mi aduc aminte.

Tin minte cand am intrat prima data in acea curte. Era o dimineata de Mai, 2006. Nici nu credeam ca acea curte mare, cu atatea geamuri si usi imi va fi locuinta, casa, camin, un an intreg.

Plutea ceva in aer, ceva diferit de restul orasului. Era amprenta unui foarte demult, unei vremi indepartate, a unui Cluj vechi, a unor vremuri bune, amprenta arhitecturii burgheze.

Imi vin zeci de poze in minte, imagini, secvente, minute intregi de bine. Stateam la Ion Ratiu, nr. 9. E straduta ce leaga Memorandumului de Napoca. Straduta cu sens unic, batuta cu piciorul de zeci de mii de oameni intr-o zi. Straduta pe care e si Zorki,cafeneau de care mi-am frecat coatele o iarna intreaga, zilnic chiar, aproape fata-n-fata cu fosta mea casa.

Mi-e enorm de greu sa scriu despre locul acela, si nici nu stiu daca e vorba doar de un loc, sau de oameni, sau de conjunctura. Era si Oana si Alex..si simteam ca apartin cuiva. O noua familie, o noua casa. Diminetile de Aprilie si Mai erau cele mai faine. Stateam in bucatarie cu cafeau sub nas, cu usa larg deschisa si contemplam…uneori ieseam pe scari, si stateai pironit pentru ca altceva n-avea sens sa faci.

Ma intreb..daca la fel imi voi aminti de Florestiul din anul 2 sau de Manasturul din anul acesta. Locuri in care sunt, stau, am trecut pe aici, mi-am lasat secundele si am luat’o mai departe.

Uneori am impresia ca niciodata nu voi avea o casa, ca mereu voi merge din parte in parte, rupandu-mi sufletul la fiecare despartire si umplandu-mi sufletul de un dor … un dor…

mi-e atat de dor de ion ratiu nr 9 si de acel miros de cafea…si de hainele din mijlocul casei, si de zecile de perechi de papuci de pe hol, si de partiturile cu “medium” si de peretele pictat de mine si Oana intr-o noapte cand ne-au apucat povestiile horror, si de bradul inalt din curte care se indoia atat de tare la fiecare furtuna si de matzele in calduri care urlau noaptea pe la 3-4 si de Marius, vecinul nostru timid la Constructii, si de Doamna Olaru care juca table in fiecare sambata dimineata la ora 8, si noi ii auzeam pe cei doi batrani amorezati cand iti era somnul mai dulce, de toate paharele si canile cu vin baute acolo, de ziua in care ne-a prins ploaia torentiala in centru, cand iti era apa pana la glezne si noi plouate ca 2 matze, fugeam razand si plangand de atata fericire,de toate concertele pe care le auzeam, de mine si de noi, de noi noi amandoi…

ion ratiu..

Advertisements

2 thoughts on “ion ratiu nr.9 si miros de cafea…

  1. sufli greu pentru ca esti un scump 🙂 si cel mai bun prieten al meu si un om care simte orice, ii de simtit sau trait doar ca la o intensitate cu mult peste optim, si pentru toate astea stii bine ca….eu…
    p.s. si eu suflam cam greu cand scriam 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s