Alex.

Intotdeauna am gasit  “COINCIDENTELE” a fi ciudate si deosebit de surprinzatoare, dar cand realizezi ca parca totul devine un sablon in viata ta,te sperii.

Astazi am intalnit un micutz fermecator, de 9 anisori pe nume Alex. Cred ca a fost dragoste la prima vedere (a mea), micutzul meu nu vede. Nu am realizat de cat in drum spre casa  ca e un alt Alex in viata mea – alt Alex cu impact.

De dimineata mi.am strans cativa prieteni dupa indelungi discutii telefonice si mailuri si mesaje si ne.am dus sa stam cu copiii de la Liceul de nevazatori. M-am trezit cu greu si teama in dimineata asta. Greu pentru ca am adormit candva in jur de ora 4 si la 6 mi.a sunat ceasul, si teama pentru ca, nu ii usor sa coordonezi niste oameni care asteapta ce sa le zici si cum sa le zici si in acelasi timp sa fii de impact. A fost absolut minunat.Le-am zis la toti,astazi pur si simplu mingle printre copii. Si asa au si facut. Manute bajbaitoare se prindeau de pantaloni, prindeau tot ce apucau de tine si intrebau “da pe tine cum te cheama?”. Sunt coplesita de tot intregul dar mai ales de micutul Alex.

La un moment dat dupa ce ma jucasem cu un alt prichindel m.am indreptat fara sa.mi dau seama spre o saltea pe care erau cativa copii si m.am apropiat de unul anume.  Slabutel cu tenul alb, cu un ochi mai mare decat celalalt, cu parul zburlit  aproape ca oricare altul de acolo. L-am descusut in 5 minute, si imediat, in momentele urmatoare, m.am trezit ca nu.mi mai da drumul. M.a plimbat in tot liceul, descuia usi si aveam impresia ca vede mai bine ca mine. Un copil plin de energie si de viata. Am vorbit multe si ce m-a frapat,posibil, era maturitatea si din nou socul pe care il am cand vad cum se deschide lumea in fata mea. Mai ales copiii invaluiti de  sinceritatea inexplicabila. La un moment dat mi.a zis,ca de la4 ani nu mai vede, ca i dor sa vada lumea, lucrurile, caii, iarba, animalele pentru ca ii plac toate – mai ales cele din Cronicile din Narnia. M.am abtinut sa nu plang. Ii tineam manuta mica si atat de slabuta si el continua sa povesteasca cu intelepciunea si greutatea unui om intelept si carunt. Fusese operat in Cluj de cataracta.A fost nenorocit. Unica lui sansa distrusa pentru cel mai probabil – totdeauna. Operatia fratiorului sau a reusit,dar e in Olanda, intr.un centru. E din Oradea si stia toate personajele din Narnia – era la cartea patru. Stia de Arslan si vrajitoare, de calul inaripat, si.mi povestea. Pe ici colo mai arunca cate o gluma foarte sarata,o gluma gandita si nu-mi venea sa cred. Nu vroia sa stea decat cu mine. Eram brusc prietena lui dintotdeauna, care stie TOT. Ne’am jucat fripta, si m.a fript bine: “ca eu dau barbateste, nu femeieste ca tine” :))si plus de asta “sa stii ca eu nu zic niciodata -au- la fripta”.

Mi-e groaznic de dor deja de el si abia astept sa il vad si sa mancam “pana ne spargem jeleuri cu ursuleti, ursuletii is cei mai cei” (am ajuns amandoi la o concluzie).

Astazi am simtit ca respir, ca pentru 2 ore contez, ca pentru 2 ore exist. Ca am un rost, ca pot face ceva sa conteze. Astazi mi.am gasit bucata de pace pe care o caut de multa vreme. Mi-e dor de copil si de tot ce primesc cand sunt cu el-viata.

iar despre minunea de Alex – mic – cu siguranta vor mai fi multe de zis 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s