plangeam,lacrimile imi udau mainile ce.mi acopereau fata. simpla prezenta a unui prieten care chiar simte cu mine, m.a facut sa.mi dau drumul, si sa plang, incercand…incercand sa.i spun ce e cu mine.

incoerenta, rupta, distrusa, dezamagita, speriata, plina de teama, mi.am dat drumul si am plans. ma simteam mai bine cu fiecare lacrima care curgea din ochii mei. sentiment de eliberare.

niciodata, cu exceptia plansului de nervi, care imi statea foarte tare in obicei, niciodata n.am plans in fata cuiva, din durere, din suflet ingreunat si neputinta.Niciodata!

Intotdeauna imi ziceam ca sunt o luptatoare, ca pot trece peste orice, ca nimic nu este prea greu, ca toate’si au un rost si un bine, ca pot.Si iata.ma ca azi…azi n.am mai putut, si am plans.

Sunt la punctul Terminus. Sunt stiu asta. Nu mai am forta. Nu mai am. Cand vezi ca tot ce te tine sa mergi  mai departe e o promisiune, care cand ti cel mai greu, vine cineva si ti.o ia, sau dispare de la sine, pur si simplu, si esti lasat asa in aer. A nimanui, cu nimic. Tu. Eu. Tot ce aveam era un vis. In care credeam, nici macar o persoana, oamenii sunt dezamagitori. Un vis, o promisiune. Credeam ca viata.mi va fi alta, ca voi altcineva, ca pot face altceva. Si nu inteleg, de ce nu?? De ce mi se iau toate? De ce mi se mai dau, daca mi se iau. Si de ce mai intreb ‘de ce-uri’?

Si de ce am un blog in care sa.mi las mizeria si suferinta, si de ce oamenii trec asa de pe langa viata, si de ce cei care.si gasesc calea sunt atat de plini de ei, si de ce unii au parte de duritate pe cand altii stau in puf, si de ce cand vreau doar ce.i bine, doar ce.i bine, mi se taie craca de sub picioare. Si de ce mi se pare ca am ajuns in punctul in care viata mi.e imposibila. Si de ce nu merge chiar daca dau mai mult de cat pot? si de ce fac ce fac? si de ce nu pot renunta? si de ce sunt incapatzanata in prostia mea? si de ce incerc sa ma ridic la un anumit standard, in care oricum nu cred? si de ce mi’s dezorientata? si de ce n.am peticu meu de liniste? si de ce am cosmaruri in fiecare noapte? si de ce ma scol cu teama in mine? si de ce ma paralizeaza teama? si de ce vad doar cei rau? si de ce si de unde si cum si inspre ce?

nu mai pot, sunt in genunchi din nou, si din nou n.am nimic in maini, si din nou n.am nimic in mine, si din nou, simt cum ochii se uda, si din nou sufletu mi-e rupt si greu si sfasiat.

Advertisements

One thought on “

  1. si tu ? unde esti tu? tu fata care ai fost cea “Perseverenta, constiincioasa, auto.suficienta (pentru motivare), credincioasa, visatoare” … unde s-a pierdut? chiar a disparut de tot de acolo din tine? Oare nu esti tot tu si ai nevoie doar de un pic de speranta, de un pic de pofta de viata si de un pic de pofta de lupta? Si … oare daca stai bine si te privesti nu vei reusi sa vezi ca toate astea se afla in tine … ca tu esti singura care poate sa se ridice de acolo de jos sa isi sterga lacrimile, sa isi sufle parul din ochi sa priveasca lumea cu hotarare si sa zica: EU POT!

    stii … e foarte bine ca ai ajuns atat de jos, pentru ca de acolo de jos nu mai e drum decat in sus. Trebuie doar sa iti aduni acea farama de curaj, de chef, de viata, de lupta care inca mai e in sufletul tau si sa lupti mai departe. Sa lupti asa cum nu ai mai luptat niciodata, sa urli, sa te zbati, sa nu iti pese, sa calci pe cadavre, sa tai capete … si sa iti creezi noi vise, noi sperante, noi idealuri … luptand ca de data asta unele dintre ele sa se indeplineasca.

    e bine ca esti in genunchi, e bine ca e gol … pentru ca acum nu mai iti mai poate lua nimeni nimic … si de acolo de jos singurul drum pe care il ai in fata e doar in sus. Ti-au luat tot … acum vine ziua in care incepi sa iti iei totul inapoi.

    Nu te cunosc Andreea dar cateodata ma simt foarte aproape de tine … poate pentru ca stiu ce povestesti tu aici din propria experienta sau pentru ca de fiecare data cand revin pe blogul tau ma loveste acelasi gand: imi pari atat de familiara, atat de asemanatoare mie … si totusi atat de necunoscuta.

    Trebuie sa lupti … trebuie sa te ridici … trebuie sa ajungi din nou un vultur … zburand libera si fericita acolo sus …
    Hai ca poti … SIGUR POTI !!! Ascunde-te intr-o sticla de vin … uita-te bine la tine o sa vezi ca am dreptate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s