crize de adolescenta intarziata

Ce poti spune la capat de drum? Ce poti spune cand te uiti in spate? Poti spune ceva? ….. Da. Nu. Nu prea. Depinde..

E incredibil cum am ajuns in ultimul an de facultate. Mi.e groaza de sfarsit. Mi.e groaza sa raspund pentru ce am facut si ce n.am facut, pentru ca uitandu.ma inapoi vad doar cate n.am facut. Incerc, foarte responsabil si elegant sa ma scuz, sa ofer explicatii si oarecum pe moment pana si eu inghit pastilutza. Dar adevarul are radacini adanci si trainice in subconstientul meu, radacini ce sunt acolo de o vreme si v-or ramane, de vreau sau nu !

Trag linia. Poate prematur. N.am terminat inca nimic. Mai am de dus in spate undeva pe la 15 examene. Mi se pare o copilarie uriasa sa ma tem de cateva examene. Indiferent de gradul de dificultate si imposibilitate. Uitandu-ma in urma la examenele “imposibile” ce le.am dat deja si luat ma bucur,nu mai simt in nici un fel vreo amenintare. Ba’ chiar ma simt biruitoare, desi stiu ca toate examenele luate au fost prin Harul si mila Tatalui.

3 ani = cu?

Ce mi.a ramas, cu ce am ramas? Cateva legaturi, stiu cativa oameni, pe care acum 3 ani nu.i stiam. Am mai facut una alta, cat sa simt ca fac ceva si nu stau. Dar personal, la capitolul dezvoltare personala, n.am facut nimic! Ba chiar m.am dus mai in jos de ceea ce eram odata.

Oricat de aberant ar suna..mi’e dor de ceea ce am fost. Perseverenta, constiincioasa, auto.suficienta (pentru motivare), credincioasa, visatoare, umm..eram mult mai mult..

In cei 3 ani parca toate partile au murit, bucata cu bucata…si am ramas goala. Ma simt ca Adam dupa ce a pacatuit. “Doamne sunt gol!”

stiu foarte bine… dar stiu ca mai trebe sa lupt…si sincer…nu stiu sau nu pot, sau nu mai am forta necesara. Sa lupt cu mine, e cel mai greu. Intotdeauna am fost messed up,nu m.am inteles. Nimeni nu ma intelege. Si nu.i condamnabil.

Mi se pare ca ma lamentez si plang intr.una si chiar si acuma parca, parca incerc sa caut o justificare pentru tot. Dar n.am!! Trebuie sa trag tare! Asta e lectia vietii mele. Sa lupt poate mai mult decat unii.Trebuie sa privesc in dreptul meu si sa mi masor propriile puteri si sa lupt cu ele, pe masura lor.

greu…

Spicuind putin din framantariile mele de copil necopt si dezorientat nu pot sa nu.mi exprim teama de a nu  zice la fel…si la capat de drum…la….Capatul de drum.

Advertisements

4 thoughts on “crize de adolescenta intarziata

  1. Sa lupt cu mine, e cel mai greu. Intotdeauna am fost messed up,nu m.am inteles. Nimeni nu ma intelege. Si nu.i condamnabil.

    … nu, nu e condamnabil dar din cand in cand poate fi atat de trist si atat de apasator incat o minte de om oricat de mare ar fi ea nu poate face fata. Si atunci incepem sa ne mintim frumos, zambind pentru ca doar asa putem lupta mai departe. Cu noi insine pentru ca asta e lupta cea mai grea, cea mai trista si cea mai importanta.

    … frumos scris ma voi intoarce pe la tine. Sper ca ai gasit forta sa lupti mai departe.

  2. mersi dayhunt, de sustinere :)am gasit forta de a trece peste, mai am nevoie de forta pentru a merge mai departe. m.am mintit, am zambit si am luptat mai departe.

  3. nu ai nevoie de forta … doar de motiv. Motiv care se poate transforma in speranta, speranta despre care stim cu totii ca e curva. Deci toti ce iti trebuie sa mergi mai departe e o curva :)))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s