sa facem cunostinta..

Exist.  Da.  Sunt aici. Maine posibil sa nu mai fiu. Existenta e relativa in spatiul acesta. In spatii  – mai bine zis. Mi se intampla deseori sa uit de mine, sa stau, si langa mine sa.mi vad trupul, si sa ma uit ca la un strain, un pierdut. Cad in extreme, excesiv de des. Sunt o fire depresiva. Uit de mine, uit de lume, si ajung in punctul in care sa nu mai simt, sa nu mai aud, sa vad sau sa.mi pese. Ma lupt de ceva vreme sa ies din auto-izolarea mea. Ideea e ca e greu. Se numeste maturitate. E greu sa fi matur. Sa ai curajul sa mergi inainte, sa faci fata lumii cand esti atat de gol si neputincios. E mult mai usor sa nu faci nimic. Esti ferit de critici, de priviri, de oameni. Cui ii pasa de tine, daca ramai in banca ta? La un moment dat existenta ti se termina, si absolut nimic nu ramane sa aminteasca de tine, de mine.

Cam asta pot sa zic despre mine. Se vede. Sunt ca o carte deschisa pentru cei care.si dau interesul sa se uite peste ea. Doar ca, sunt greoaie, greu de inteles, imbarligata si incalcita. Pentru mine in primul rand, si pentru ceilalti. Imi pasa. Mi ciuda. Ma intreb daca voi gasi vreodata inteles in mine, pentru mine. Sunt femeie, deci complic lucrurile, dar cand sunt gata complicata, oare ce mai am defacut.

Pun pret pe si in oameni. Nu ma agit sa.mi fac prieteni alesi, din cercuri alese. Prietenii mei sunt pentru mine cei mai faini oameni. Ei vad in mine, ceea ce eu nu vad, ei cred in mine cand eu nu cred, ei simt cu mine si sunt acolo. Am mai putini prieteni decat degetele de la o mana, dar cei pe care.i am fac cat o multime mare. Nu.mi imaginez viata fara ei. Nu ies mult,sau nu ies cu ei mereu. Arareori. Nu cred ca am 2 prieteni din acelasi loc, sau acelasi oras macar. Dar stiu ca sunt acolo. Si ca pentru cineva eu – exist.

Nu sunt o fire inteligenta, recunosc, mi se invart greoi rotitele la lucruri de bun simt de multe ori, dar tind sa cred ca am un dram de intelepciune. Cantaresc lucrurile si faptele si incerc sa adopt anumite strategii. Cred in schimbare. E incomoda dar cred ca e primordiala.Suna foarte tare a slogan politic, nu pot sa zic ca nu.mi place politica, ma scarbesc tiparele din lumea politica, dar ideea in sine e ametitoare. Cum ziceam schimbarea e benefica. Suntem fiinte create spre a evolua, a deveni, a ajunge. Suntem meniti a fi zei, si totusi ne limitam la gunoi.

Gunoiul e un alt aspect ce ma roade, ma roade din afara si dinlauntrul pentru ca, nu dezic faptul ca si eu sunt plina de el. Atata doar ca.l constientizez. Si probabil blogul meu va fi in mare parte un protest personal contra gunoiului. Cred ca ajuta sa spui lucrurilor in fata. Ajuta sa deschizi ochii si sa vezi unde esti defapt. Cand toate rahaturile sunt ambalate “ecologic” tinzi sa crezi ca poate nu e asa rau, si te duci pe ideea asta. Te duci unde? La groapa comuna? Acolo..ajung gunoaiele imputite..pentru a arde.

asa dar, am sa pornesc la drum, si am sa fiu aici, pentru a raspunde, pentru a scrie, pentru a ma debarasa, a rade, a plange, a glumi a vorbi serios. nu suport sa nu.mi las amprenta si aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s